O scurtă istorie a grădinilor de bere.

Există ceva mai bun decât să stai într-o grădină răcoroasă și să bei dintr-o bere blondă, proaspătă? Oamenii fac asta de ceva timp.

Primele astfel de localuri datează încă din secolul al XVI-lea, după ce Ducele de Bavaria, Albrecht V a dat un decret în 1553 prin care impunea producătorilor de bere să înceteze fabricarea în cele mai calde luni ale anului. Sună a cruzime, dar a avut un motiv întemeiat.

De exemplu, focul deschis din fabricile de bere a produs incendii masive în partea aceasta a Europei, în special în perioada verii când aerul este foarte uscat. Berarii au descoperit de curând că fermentarea la temperaturi scăzute – condițiile perfecte pentru bere – produce o bere mai pură, așa că avea sens să oprească procesul de fabricare primăvara și vara, în zilele de dinaintea refrigerării.

Pe vremea aceea berea era păstrată în butoaie acoperite cu gheață în pivnițele fabricii. Berarii plantau copaci care făceau umbră deasupra acestor încăperi ca să păstreze temperatura în pivnițe și mai rece. Observând că oamenii se adunau la umbră, sub acești copaci, berarii au pus pietriș pe jos și au plasat scaune și mese ca să poată servi bere oamenilor direct de la fabrică. Așa au luat naștere grădinile de bere. Au devenit populare imediat și așa au rămas de atunci.

Așa că data viitoare când beți un Pilsner Urquell rece, într-o grădină de bere, ridicați un pahar pentru Ducele Albrecht V!